Magazine Cultura

Bobu, ‘na vita sutta i ponti

Creato il 05 novembre 2013 da Cultura Salentina

Bobu, ‘na vita sutta i ponti

5 novembre 2013 di Pierluigi Camboa

Bobu, ‘na vita sutta i ponti

WALKER MORRIS, 1850 – 1871:CAVALLO E CANE (Olio su tela, cm 53×72).

Me chiamu Bobu e viu sutta ‘nu ponte, alla scjiurnata, propiu comu ‘nu barbone, arrittu ‘a custiera vauta du vasciu Salentu, a mmenzu ‘i budelli ‘ntichi de Badiscu e du cranne e – propiu spamentosu, pocca – Ponte Ciolu.
Chiamatime puru mortu de fame ca nu’ ve pozzu dare filu tortu, ma ieu era natu riccu e nobbile: Sirma era ‘nu supiu e cumpassatu ‘nglese e mamma ‘na sprendida ‘rlandese, cu’ llu pilu rossu e cu’ lli modi duci e ‘ffabili, ca tutti la ‘mmiravane e li purtavane rispettu.
De parte mia, penzu ca aggiu pijiatu mutu de iddra, comu carattere ojiu dicu, ma è certu ca de facce me ssimijiu tuttu a sirma, pintu e scuddratu.
Tantu tiempu arretu, ieu ‘bbitava ‘ntra ‘nu ‘mmensu e misteriosu casteddru persu ‘ntru verde muticittu de culline da Scozzia, tuttu chinu de pregiosi tendaggi de sita du luntanu Tìbette e de rricami fini, cu’ ‘nu scunfinatu salone a mmenzu, arunca nc’erane ‘mpisi certi sulenni – e, cu te ‘icu u veru, ‘nu picchi superbiusi – cuatri di ‘ntanati di rremascji nosciu, quiri signuri Ferguson, mesci ‘sperti frabbica-viulini de sire a fiju pe’ sette rrazze.
‘Nu ‘mpurtante taulu di palesandru stia sempre cunzatu cu’ tuvajia e sarviette de ‘nu linu rricamatu finu, pusate de argentu de cranne valore e puru i giampauli, i cati e le ‘ucale de l’acqua e du mieru erane fatti tutti du prigiosu cristallu de Buemia.
Straurdinarie feste de ballu cu’ centinara de ‘nvitati e cene de fàula cu’ muti pristiggiosi ospiti me vittera comu ‘ttore e tistimoniu pe’ anni e anni; poi, ‘nu bellu giurnu, i Ferguson pinsara cu se facune ‘nu (v)iaggiu longu longu,‘ritti allu Salento, e mi portara ‘rretu cu’ iddri, senza me ‘icune gnenti.
A mmenzu ‘u (v)iaggiu, sippi ca erane dicisu cu sse cattane ‘na masseria rrittu Andranu, cu passane addrai i giurni ca li rrimaniane de campare, cunvinti de ‘na coppia de amici ‘mericani ca s’erane trasfiriti ‘ntru Salentu già de ‘nu paru d’anni e ca stiane priscjiati – ca Diu nu’ cchiui – pe’ quira dicisione de ‘na vita nova de furesi.
Dopu ‘nu cuncertu svertu e fuscji fuscji cu’ lli patruni vecchi, ‘a masseria passau ‘ntri mani di Ferguson, ca zziccara subitu se dannu de fare cu la facune taleqquale comu la ‘uliane, ma puru sempre cu’ quira maggica e puetica “salentinità”.
Passamme ‘mparu ddo’ anni de veru de faula, ma poi, quannu sta sse spicciava ‘u millenniu, ‘a crisi, ‘e tasse su ‘a casa, i scandali de tutti li santi giurni e le tante purcarie lurde di pulitici italiani ficera cunvinti i Ferguson cu vinnune tuttu e cu se ne tornane de ru’ erane vinuti.
‘Nnamuratu persu du Salentu, dicisi cu nu’ li secutu e cu rimagnu, ma senza mezzi e senza ‘iuti, me cchiai cu viu alla scjiurnata, sutta i ponti, ‘ntra certi scommidi cafurchi de cartune ca me sfurzava cu fazzu cchiù ‘ccujienti cu’ frizzuli e zinzuli de lana unta e ‘nzuzzata ‘ccoti aqquai e addrai… Ma, cu te ‘icu ‘u veru, ieu nu’ suntu e nu’ su’ statu filu unu ca nu’ se bbinchia mai e, cusì, me basta quiru picca ca tegnu e me ‘ccuntentu…
Quarche fiata, quannu me (d)iscjitu, me viscjiu, ‘rrivata ci sape de rune, ‘na machina cu’ ‘nu masculu e ‘na fimmina nuti an Cristu ca facune l’amore, cu’ lli vitri tutti ‘mpannati de intru pe’ lu respiru loru… Ma nu’ me pozzu lamentare propiu ieu, ca tante fiate aggiu rascatu puru all’apertu, sutta ‘u sule o sutta ‘e stelle, a menzu a menzu ‘a via, senza me ne scornu, percé nui autri simu pacifisti nati e ‘u dettu nosciu ede: “Facimu l’amore e none a’ cuerra!”…
Ccappa puru, tante fiate, cu viscjiu ddo’ nunni lliticare comu ddo’ pacci ‘ssessi sutta ‘u ponte e cu sentu unu ca crida all’autru: “Fiju de ‘nu cane, rrimani ‘nu cranne bastardu!” e nu’ ccapiscu aru cazzu staie ‘u nzurtu; ma però me ‘ncazzu comu ‘na bestia (ca poi suntu de veru, pocca) e li ‘bbajiu contru rabbiusu quannu quarche unu me cuarda e ddice: “Cane bastardu, fiju de ‘nu cane!”… Ma ci cazzu sinti, tie, e comu te permetti, fiju de ‘nu scuajiatu essere umanu?… Sapiti, ‘mici mei, ede propiu ‘na quistione de principiu, cazzu! Mica simu nui cani ca cuvernamu sullu “porcellum”!…
Me chiamu Bobu e viu sutta ‘nu ponte, alla scjiurnata…


Potrebbero interessarti anche :

Ritornare alla prima pagina di Logo Paperblog

Possono interessarti anche questi articoli :