“Los ant mortos cantandhe” e “Ti amo” – Due poesie “in limba” di….

Mario Pudhu.

Los ant mortos cantandhe  

Teniant boche bella

e cantabant, cantabant,

Zesu, cantu cantabant!…

Fint sèmpere cantandhe,

pariant cuntentones,

mai istracos de cantare!

O fortzis pro pasare

istabant canta canta

istracos de cantare?!

Ma sendhe chi fint bios

de àtera cosa nudha,

gai, cosichedha ‘e nudha!,

no si ndhe fint sapios

e foras de su cantu

nen dolore e ne ispantu!

E gai sichindhe semper

totu a sa trallallera

tenores e atitos,

mutetos e anninnoras,

gosos e anninnias,

e cantos ndhe fachiant

prémios de poesia

e garas pro cantare!

E poetas, poetas,

Zesu, cantos poetas…

Unu mundhu ‘e poetas!…

Unu pópulu ‘e poetas

tutau l’ant cantandhe

chin sa cantone in manos!

Los ant mortos cantandhe

chin sa cantone in buca!

Ma a ghite fint pessandhe

e pro pessare a ghite?!

O fint mortos dormindhe

chin sa cantone in buca?

Cantandhe s’anninnia

no cussa pro sos crios

(no ndhe naschiat prusu)

ma cussa pro sos mannos

chi galu istabant bios

dormios emigrandhe?

Los ant mortos cantandhe

chin sa cantone in buca,

chin limba pro cantare

e mancu narrer “Tzuca!”

a s’amicu mortore

pro lu ringrassiare,

benemindh’e fortuna

a los morrer cantandhe!

E chie prus cuntentu

de su poledhu mortu

chi l’ant mortu ridendhe

fintzas si no cantandhe

ma chin su risu in buca

candho lu fint pistandhe?!

      Ti amo

(si cantat che a No poto reposare)

No mi ndhe poto istare, zente amada,

Tue sàmbene meu e carre mia,

E m’est trummentu, dolu e maladia

Pro cantu ses penendhe dominada!

Sa libbertade tua solu bramo

Ca est su bene tou su chi amo!

Sardigna, prendha, rica ‘e donzi bene,

A tilipendhe ses, disisperada!

Però s’ispera puru est destinada,

Che a totu sos àteros, pro tene!

Tandho, fortza! Corazu! Tot’unida,

Ca in sa libbertade bi est sa vida!

No istes a birgonza, umiliada:

Pesandhela, sa conca! Est fatu die!

E, mai prus, non dias fide a chie

Ti muntenet derruta, iscaminada!

Fàghedi onore, libbertade e istima:

Fortza, Sardigna, pèsadi e camina!

Ba’in bonora, bae, terra mia!

E sias beneita, amada zente!

Ti lugat in su chelu eternamente

S’istedhu de sa paghe a fagher ghia!

Fàghedi onore, libbertade e istima:

Fortza, Sardigna, pèsadi e camina!

a tilipendhe = morindhosi, morendisí, bivendi mali (sèmpere fuendhosi de una terra errica de dónnia bene! E tandho it’est su chi mancat?)