Magazine Cultura

Menu male pe’ lle pinne (Seconda parte)

Creato il 11 luglio 2011 da Cultura Salentina

Racconto di Vincenzo d’Aurelio in cinque parti (leggi la prima parte)

Pasquale Urso: Lavoro nel vicolo (Acquatinta)

Pasquale Urso: Lavoro nel vicolo (Acquatinta)

A Furtunata era proprio beddha, nu sse putia dire ca era ‘fija de mammasa’ sia pe’ lli modi ca pe’ tuttu l’autru restu. Ia ‘mparatu l’arti de e fimmane aristocratiche, sapia rricamare, sunava u pianu e ia studiatu ma a vera passione soa erane li classici: Tassu, Dante, Petrarca e tanti autri.

Tanti beddhi fiji da burghesia de tutta a pruvincia de Lecce la ulinne pe’ sposa ma iddha nu ‘mbulia cu ne saccia de ciuveddhi percé tinia a ‘ncapu lu Ottaviu Pinnacchiu. Quistu era nu bbeddhu vagnone, fiju de donna Teresa Milona e don Osvaldo Pennacchio, ricca famija de Maje ca purtava u titulu de marchese de Francavilla e Santu Sideru. Sta razza, ca intru lu stemma purtava cinque beddhe pinne de picciune, se dicia ca vinne de Napuli a mmanu a re Manfredu e, ca, pe’ li servizi fatti a ddhu tiempu alla cruna reale, lu re li tese pe’ rriconoscenza sti doi suffeudi de Maje. L’Ottaviu ia studiatu legge a NNapuli ed era ddiventatu nu bbonu avvocatu. Drittu, tostu e bbonu quantu basta, pe’ nienti fessa, sapia spartire u tiempu tra a fatia de avvucatu cu qquiddha de amministrazzione da rrobba. Patrisa l’ia datu a mmanu tuttu percè, oltre ca primu e urtimu de tutti li fiji, tinia puru capu cu ‘mpatta cu lli fattori e cu lli cummerci. Puru l’Ottaviu s’era ‘ncortu da Furtunata e lli facia ula  ma tra a famija soa e quiddha di Musi de Pinna nu nun c’era mai statu accordu anzi, se se putinne scannare se scannanne.

Sia una ca ll’audha famija s’erane sempre mise contru, ogni occasione era bbona cu se lliticane, e tuttu pe’ ffessagginità percé una ulia cu ‘ncavarca l’autra.

- “Iou su nnobbile de sette seculi”, dicia don Osvaldo, ”e li jussi toi tocca rringrazi DDiu se rrimasera percé, ricordate bbona, sulu ddhu fessa de caniatuma te putia fare autorizzare de l’Intendente!”.

- “Iou li jussi sacciu ca li tinia e li tegnu e, anzi, penzu ca tici quistu pe’ ‘nvidia percé stau bbona e bbinchiata puru chiui de tie! Comu tie, puru iou caminu cu lla carrozza fessa meu!”, rispunnia donn’Angela.

‘Nzomma era nna guerra tra fessi. Tuttu lu paese sperava cu lli vene nu bbuttu de sangu a tutti e ddoi percè tininne e meju terre de Maje e nnu picca pe’ unu e nu picca pe’ ll’autru tutti li faticanne ma, puru se se lliticanne sempre pe’ ogni ccosa, su una scinne d’accordu: muta fatica e picca sordi!  Pe’ qquistu li paesani nu bbitinne l’ura cu mmorene e cu ppassane tuttu a mmanu alli fiji ca parinne mutu meju e cchiui umani. U Pinnacchiu e la Musi de Pinna nna fiata se lliticara addirittura pe cci ia stare ssettatu allu primu vancu da chiesia. Fattu sta, ca tutti e ddoi sullu stessu bbancu nu pputiane stare e soluzzione a sta lliticata nu nci nn’era percè a Chiesa de San Nicola, stritta e llonga comu era, tinia nna fila sula de vanchi. Donn’Angela Rosa nu ssuppurtava propriu don Osvaldu ntantu ca soltantu cu llu viscia li ‘nchiananne li nervi de sutta lli peti. Datu ca don Osvaldu era statu sempre nu bbonu traffichinu, specialmente susu u coriu di pori cristiani ca li chetinne u pane a ‘mprestu, e nu gguardava a ‘nfacce ciuveddhi quannu se trattava de bbuscare, quarchedunu lu castimava dicennu ca nu lli bastava a furtuna soa ma era riuscitu cu pija pe ffessa puru lu scazzamurieddhu percè, appuntu, riuscia cu ffacia sempre sordi su ssordi. Durante ‘na llitacata cu donn’Angela Rosa, percè l’Osvaldu dicia ca tinia nnu jussu de passaggiu su nnu fondu te iddha, a Musi de Pinna scattau e lli tisse:

- “Si ttarmente tantu farabbuttu e llatru ca si rriuscitu cu tte futti tuttu; puru le cinque pinne de lu stemma tou cuminciu cu ppenzu ca erane tutte mei e ccisà se deveru lu stemma meu invece de na pinna nu’nne’ purtava prima sei!”.

- “Tei nna lingua tantu ‘nvelenata pe’ qquantu si bbrutta e quantu è veru DDiu quannu mori fazzu tte mintene cu lla facce capisutta intru llu chiautu cussì nu tte vitene e nu sse ‘mpaura ciuveddhi”, rispuse l’Osvaldu.

‘Nzomma nu ‘nc’era modu cu lli vidi tutti e ddoi pe nna fiata a ‘ncrazia de DDiu. Dopu st’urtima lliticata don Osvaldu nu ddurmiu cchiui percé pensava ca deveru e cinque pinne ttaccate ca stiane intru lu stemma sou simijanne  mutu a quiddha de donn’Angela. A n’capu li girava sempre lu stessu pinzieri:

- “Ma guarda e bbiti che ccazzunculu m’ha lassatu benett’anima de sirma! Aggiu ttinire nnu stemma cu lle pinne ca se ssimijane a quiddha de ddha strega! E’ vveru ca cusì ttaccate fannu nna specie de Pinnacchiu ca ole ddice ‘Pennacchio’ ma ponnu puru parire tante pinne sulu ttaccate e senza significatu. Quistu me face penzare a ddha razza ca de sempre n’ha fattu bbivire fele”.

Na mmane, sempre cu stu furmine de pinzieri ca li girava a ‘ncapu, li vinne nna soluzzione. t

- “Mo li trovu l’acqua ieu a ddha strafessa! Quantu è vveru DDiu fazzu truvare all’Ottaviu nna legge ca la obblica cu lleva lu stemma sou percé iou su nnobile dichiaratu e quindi autorizzatu e iddha, ‘nvece, se sente nobbile percè tenene quarche sordu de ‘cchiui de li poareddhi!”.

Don Osvaldu se zzau de scattu de intra lu lettu e ttuzzau alla porta de l’Ottaviu.

- “Ottaviu! Azzate ca t’aggiu ttire!”, critau.

- “Tata c’hai ccappatu? Nu tte senti?”,  tisse lu fiju.

- “None, none senti. Ottaviu tocca ttroi nna legge ca dice ca ddha paccia de donn’Angela ttocca cu sse lleva la pinna de lu stemma percé è lustessa alle mei. Imu ffare de tuttu cu li la llevamu cusì, sarà, tene puru raggione cu mme dica ca l’aggiu futtutu puru le pinne! Aggiu ffare cu scatta, quantu è veru DDiu!”.

L’Ottaviu se crattau nu picca a capu e la sira li tisse a ppatrisa:

- “A legge nc’ète. Tocca cu riuscimu ddimostramu ca nui simu nobbili e ca lu stemma nosciu è riconosciutu de nu re. Fattu quistu denunciamu donn’Angela percé lu stemma sou è ffasullu e nunn’è statu concessu de ciuveddhi e ccusì ttocca pe fforza cu llu llea”.

- “Comu facimu cu musciamu ca simu nobbili e cu llu stemma?”, tisse don Osvaldu.

- “Tata, basta sulu cu cacciamu le carte vecchie ca tinimu ccantunate intru llu studiu, quiddhe te patrita, de nonnuta, l’atti de a rrobba ca tinimu e quarche cosa esse sicuru te fore”, rispuse l’Ottaviu cu lla facce de quiddhu ca sape c’ha ffare.

Puru ca sta ssuccidia tuttu quistu, a Furtunata ia vistu passare cchiui de na fiata l’Ottaviu a sutta e finesce du palazzu. Iddhu zzava l’occhi all’aria cu ccerca cu lla vite ma iddha, scusa a rretu lu lustru, nu se ffacia vitire. Na duminica mmane cu donn’Angela scira tutte e ddoi a mmissa e se ssettara allu primu vancu. Rretu, allu secondu, nc’era l’Ottaviu ca ulia sse ssetta nnanzi ma no ppe’ lu fattu ca iddhu, comu ssirasa, ulia lu primu postu ma cu riesce cu lla vite de vicinu. Nu pputia e ppe qquistu de ddha rretu facia de tuttu cu la pozza gguardare meju e a Furtunata l’ia capitu. Rriatu u momentu cu sse comunicane, l’Ottaviu li passau vicinu mentre iddha stia ‘nginucchiata cu gniutte l’Ostia Santa. La gguardau e iddha zzau l’occhi picca picca e llu vitte. Se gguardara cu nnu picca de scornu. Tuttu de paru donn’Angela se zzau e l’Osvaldu se ggirau de scattu de l’autra vanna facennu ca stia presu de ddhu momentu da missa. A Furtunata rise e ll’Ottaviu, sciuntatu de donn’Angela ca l’ia comunque vistu e gguardatu tortu, se mise de pressa cu rria annanzi allu prete. Spicciata la missa ognitunu turnava a casa, ma l’Ottaviu, ca stia cchiù nnanzi de donn’Angela, tuttu de paru se fermau cu ccunta, pe’ scusa, cu nn’amicu. A Furtunata li passau ntorna de costi e lu gguardau cu lla cuta de l’occhiu. Turnatu a ccasa u vagnone tinia intru ll’occhi ddha matonna e ppinzava:

- “Malidette pinne e pinnacchi, nunn’era statu meju cu sse mintene patrima e donn’Angela lu stemma a mmucca invece ca susu lli palazzi cussì siane stati culla ucca chiusa e ccitti? Comu fazzu cu lla visciu ‘ntorna Sant’Antonij meu beddhu…”.

A Furtunata invece pinzava:

- “Dici ca se n’ave ncortu de mie? Su stata mutu sfruntata cu llu guardu? Nunn’è cca pensa ca su nna menza zzoccula comu qquiddhe de retu llu municipiu?

(Continua a leggere)


Potrebbero interessarti anche :

Ritornare alla prima pagina di Logo Paperblog

Possono interessarti anche questi articoli :

Dossier Paperblog

Magazine