Magazine Cultura

Genesi della festade della Municeddha

Creato il 18 giugno 2014 da Cultura Salentina

Genesi della festade della Municeddha

18 giugno 2014 di Redazione

Alla memoria di Antonio De Lumè
Grande Socio Fondatore
Cannole, 10/08/09

www.pasqualeurso.it

Pasquale Urso, acquaforte

Sta sentu cuntare, ultimamente,
gente diversa ca se minte n’vista,
cu ‘na faccia nu picca insulente
e aria superba ‘mmoscia la crista.
Se vanta c’ha inventatu la festa!
Moi tutti sannu far nu progettu:
cunsintire a fiumara cu resta
pare propriu nu semplice cuncettu.
Usa puru stratagemmi ‘cchiù noi.
Osci internet pubblica de tuttu.
Inthra siti visitati te doi
se va cuntandu lu culacchiu ruttu.
Nc’è puru ci crita contru l’eventu:
face parte te fazione contraria;
fore terra cangia comportamentu:
te organizzator se dave l’aria.
Poi, ogni paesan è cuntentu
te nu tiempu ca lu rende ‘mpurtante
canusciutu inthra allu Salentu
e allu territoriu circostante.
Cercu nu picca te cuncentrazione.
Me calu cu la capu inthra ddh’anni.
Se la memoria me face menzione
Cercu cu scrivu senza fals’inganni.
Lu tiempu ca fazzu riferimentu
vidìa paese sempre spaccatu.
se ‘mprenditor facìa movimentu
tuttu lu restu era ‘ddurmintatu.
Lu lavoru era prublema straccu.
Villaggiu agriculu senza sbocchi:
iernu-ulìe, estate-tabaccu.
Nc’era bisognu te novi ritocchi.
Sulu qualche ditta te muratori
facìa ‘mpresa sulla costruzione,
m’paru cu quisti li ‘ntonacatori
e mestieri a‘rretu lu mattone.
Muti stutenti furmàne na schiera
preparata pe’ nove professioni.
Tanti emigrati in terra straniera
risparmiane pe’ sogni e ‘ccasioni.
Ci, ddh’anni, guvernava lu paese
pinsava pe’ pianu regulatore.
S’ìa progettatu tantu. Cu spese.
Mancava sul attu risolutore.
La ‘ntinzione saggia e puru vasta
dopu anni lu paese ‘spandìa.
Se dìa ‘cchiù terra per nova asta:
sulu casa l’emigratu ulìa.
Pe’ pulitica, ‘sta sorta te pianu
prima vutante ia ‘vvantaggiare,
ma se unu cuntenti, nun è stranu,
la maggiuranza s’ia scuntintare.
Lu prugettu fose misu an tiru.

Nu murmurìu a menzu la chiazza
mintìa uci ‘ccunzate a‘ngiru,
comu ‘na mira cu giusta sputazza
se creau nu grande malcuntentu
ca cunsiju comunale spaccau.

Nu vutante all’urtimu mumentu
l’aduzione te lu pianu negau.
Tuttu se fermau. Tuttu fermu resta.
Inthra allu paese ‘ddurmintatu
giovani desideràne na festa
pe’ scotere lu sonnu destinatu.
Picca omini se desera de fare
a ‘nventar nove furme te lavoru.
Addhi sutt’all’orologiu oziare
murmurandu ci facìa tesoru,
binchiati te malattia fasulla
ca l’ia ‘strapagatu ‘na pensione.
Muti s’ine ‘ssicuratu na culla:
fottere all’oiu l’integrazione.
Ci desera ‘ddhe furme t’assistenza
fosera, te paese, li putenti
ca ulìne pilutar la cuscienza
puru te ci nunn’ìa chiestu gnienti.
Intra ‘ste nove furme te travaiu
tanti schemi novi ‘ssira te fore.
Stine ‘ttenti a nu purtare sbaiu
pe’ fatica ne’ misi te calore.
Nu paese vicinu già facìa,
(‘ccademici ine utu pinsieru),
li baccanali ‘ntichi riprindìa,
la populare « Sagra te lu mieru ».
Vinu gratis a tutti te bivìre.
La gente se divirtìa priciata,
se puru binchiava inthra ‘ddhe sire
cu pietanze c’offrìa la serata.
Era n’attività inthr’allu svagu
ca cunsintìa nu sustentamentu
a cinca s’ia ‘ndustriatu la capu
cu guadagna pe’ arrotondamentu.
Finu a tandu nc’era festa grande
pe’ Madonna e Santi protettori;
cu luminarie, puru doi bande.
Questula sustinìa li priori.
Cusì persone se cominciara a riunire
pe’ trattare senza tante pretese.
‘Na nova festa sìa decidìre
pe’smovere lu snervatu paese.
Scine n’cerca te manifestazione
in gradu cu li descia benessere
senza bisognu cercare pigione
causandu sultantu malessere.
Tutti ‘ncoti amici e cumpari
propunìra tant’idee caleddhe.
‘Ngiuria te paese era “cuzzari”
te quandu li ntichi pe’ municeddhe
lassara sutt’allu seggiu lu santu.
La prucissione ‘bbandunara puru.
Alle pizzoche preghiere e cantu.
Nova pioggia ia purtatu scuru.
Capira la truvata ‘cceziunale.
Sine manisciare senza ritardi.
La municeddha era n’animale
facile truvare ‘mmenzu ‘li cardi.
Inthra dhr’anni, u mese te aprile,
paesani ‘ttenti, te ‘bbona lena
sulu cu acqua frisca nthr’all’umbìle,
‘mpisciata e panaru pe’ la scena,
sfruttane la ‘ccota te scarcioppule,
prima te l’alba, cu tanta muntura,
te li patruni rischiandu scoppule,
ncazzati pe’ danni alla chisura,
te municeddhe cu ‘nchine visazze.
Iste pasculane susu lu cardu.
Se rusicane ‘ddhe beddhe fuiazze.
Se zzava sule divintava tardu.
‘Dhhre cozze sparìne sutt’alla foglia
percè la luce fastidiu le dìa .
A minuti se perdìa la voglia
te cercar l’animal ca se scundìa.
‘Mpuggiate inthr’a ruddhe ‘ccasiunali,
nu bastane quintali te verdura
pe’ ‘bbinchiare ‘ddhri stozzi t’animali
e criare nu pocu te frescura.
Tantu ‘mpegnu prima te li calori
quandu se ‘nterràne beddhre ‘ngrassate.
Cacciane panna chine te sapori,
po’ vinine spricate e stipate.
La scelta era, dunque, nu retaggiu,
te sapere furese pruvenienza,
ca pe’ cannaozzu e cu’ curaggiu
ia ‘ffinatu ‘dhra ‘ngorda ‘sperienza.
L’ottantaquattru. Mese te Natale.
Inthra na casa ‘rretu la Madonna,
na cungrega giovane e giuviale
te la festa chiantau la colonna.
Elia Stom aci

//

//


Potrebbero interessarti anche :

Ritornare alla prima pagina di Logo Paperblog

Possono interessarti anche questi articoli :

Magazine